Am nevoie de un cal verde
Care să mă ia cu el
În lumea lui, a peretelui,
Unde voi întalni oameni verzi
Nici de smarald, nici de clorofilă
Ci de iubire.
Ei mă vor lua de mână
Şi îmi vor arăta stelele verzi,
Care în zborul lor îmi vor zâmbi
Şi, clipind, îmi vor îndeplini o dorinţă.
Oameni verzi, pictaţi-mi sufletul în verde!
Poate aşa nu voi mai strivi firele de iarbă...
P.S. Imaginea este realizată pe malul Izei....în acel tărâm oricând te poţi aştepta să vezi cai, oameni şi stele verzi...:)
1 comentarii:
Dacă mila decurge din aprecieri pozitive, atunci îmi permit să intervin cu mare atenţie a astor cuvinte plecăciuni, nu de alta, dar să nu strivesc verdele drept început de zugrăveală al sufletului încercat de întâia poezie. :) Felicitări sincere !, atât pentru Universul de verde animat şi călător în lumi de basm, cât şi pentru superba imortalizare a unui mic petec din Rai (pe malu` Izei). :x Mult succes pe mai departe, să găseşti inspiraţii !. :-db Servus ţie, "Zori De Zi" !. >:D< ;;) 8->
Trimiteți un comentariu